Regulament pentru cupele europene

Art.1 Pentru a exista un deplin echilibru valoric pe teren, noi vom juca în 18 şi vom avea dreptul la 6 schimbări.

Art.2 Adversarii vor juca desculţi, pentru a nu periclita, prin tăria şuturilor, integritatea corporală a portarului nostru şi chiar a organelor de ordine.

Art.3 Atingerea mingii cu mâna, capul sau piciorul de către jucătorii echipei adverse va fi considerată henţ şi sancţionată ca atare.

Art.4 Pentru noi nu va exista noţiunea de henţ, iar mingea va fi prevăzută cu mânere spre a facilita driblingurile cu mâna.

Art.5 Portarul nostru va purta un echipament larg în care să încapă şi rezerva sa, astfel încit unul va apara o parte a porţii, celălalt alta.

Art.6 Portarul lor - pe toată durata partidei - va apăra intr-un picior, cu o mână la spate şi legat la ochi.

Art.7 Adversarilor noştri, la trei goluri înscrise, li se va marca un punct pe tabelă, iar nouă ni se va socoti gol după fiecare două auturi şi doua faulturi realizate.

Art.8 Fiecare gol marcat de adversari se va solda cu eliminarea autorului acestuia pe motiv de destabilizare a echilibrului de pe tabela de marcaj.

Art.9 Dacă va fi cazul, vom executa lovitura de la 11 metri, de la 4 metri, iar portarul lor va apăra stând într-o mână ( pe cealaltă ţinând-o la spate, conform unui articol precedent ), în afara cadrului porţii.

Art.10 Noi vom executa cornerul din interiorul careului de 6 metri advers. Ei nu-l vor executa deloc, oferindu-ne mingea din spirit de fair-play.

Art.11 Arbitrul de centru va urmări cu atenţie jocul, astfel încât la trei pase consecutive legate de adversari va fluiera joc pasiv, acordându-ne lovitură liberă directă de la 16 metri.

Art.12 Loviturile libere, directe sau indirecte, le vom executa fără zid, faze în care cei 10 jucători de câmp ai echipei adverse vor sta aliniaţi pe linia de centru a terenului urmărind frumuseţea fazei.

Art.13 În minutul 90, arbitrul de centru ne va acorda o lovitură de pedeapsă pe care, pentru siguranţă, o va executa tot el. Lovitura se va repeta până va înscrie.

SIGUR N-O FOST APĂ-N STICLĂ...

Sursă foto: www.rapidisti.ro

Povestea lui Boya şi Bozovici îmi aduce aminte de versurile Cleopatrei Stratan: “Într-o seară cu Costică,/ Eu c- o sticlă, eu c-o sticlă… /Toţi îl cată pe Costică/ Să le mai aducă o sticlă./Cum se vede, măi, Costică/Sigur n-o fost apă-n sticlă.”
După ce a ţinut-o două zile una şi bună, că a fost apă în sticla din autocar, Boya s-a răzgândit. “Am făcut pipi în sticlă”. Fotbalistul cu nume de condiment a ridicat mâna în autocar, la întoarcerea spre Bucureşti! “Uaţ ză problem?”, l-a întrebat portughezul în engleza lui cu accent rusesc. “Vreau la wc”, ar fi spus camerunezul. “Rizist ă litîl. Ui kent stop nau!” “Dar nu mai pot!”, ar fi răspuns plângăcios fotbalistul. “Atunci fă pe tine!". Şi Peseiro a avut ultimul cuvânt.
Vai, senor Peseiro, se poate? Băiatul nu mai putea să se ţină şi l-ai dat afară că a făcut pipi în sticlă? Dar voiai să facă pe el? Nici măcar nu era la examen. Doar nu se ducea la wc ca să arunce un ochi pe copiuţe.
“Era o sticlă de whisky în autocar, dar era goală”, povestesc pedepsiţi. Dacă era goală, înseamnă că a golit-o cineva.
“Boya şi Bozovici nu mai fac parte din familia noastră pentru că au vorbit în public despre problemele noastre”, a spus Peseiro, în engleza lui inconfundabilă. Asta cu familia îmi aduce aminte de tatăl Cleopatrei Stratan: “Eu nu ştiu unde mai încape/Atâta vodkă şi lichior/ Şi nu ştiu toţi de ce se uită/ De parcă aş bea pe banii lor.” Chiar aşa...
Sigur n-o fost apă în sticlă, măi, Costică. O fi vorba despre Constantin Zotta?... Hai noroc!

DATA DIN STAR TREK

Sursă foto: www.prosport.ro

Arbitrul Alexandru Tudor este ca Data din Star Trek. Nu știe să zâmbească și nici nu vrea să învețe. “Sunt prea concentrat, nu am timp de zâmbete”, spune sobru cel mai bun arbitru român al momentului, care în 6 zile, a condus de la centru Barcelona – Basel în Liga Campionilor și derby-ul Rapid – Steaua.
Lui Tudor i se zice Brad Pitt, dar arată mai degrabă ca un preot tânăr, abia ieșit de pe băncile Teologiei. Vorbește puțin, apăsat, în propoziții scurte, cu multe cifre. La el, punctul este punct. Nu există ezitare. “Respect fotbaliștii, dar evit discuția cu ei pe teren. Din diplomație”, explică încruntat arbitrul.
În ultimii doi ani, Alexandru Tudor a înțeles că un arbitru bun este și discret. La derby-ul din Giulești, fluiera parcă în șoaptă. “Cel mai mare arbitru este cel din fața televizorului. Dacă mie îmi dați ecran, sunt mai tare ca oricine”, se apără centralul, care nu a văzut că Boya l-a călcat pe Goian în Giulești. Își asumă greșeala fără să clipească: “Nici nu am oprit jocul!”
Alexandru Tudor este diplomat și dur, dar nu fals. Poate doar puțin teatral, cu gesturile lui categorice și cu încruntarea lui care nu suportă contrazicere. Spune că este mulțumit că primește 1500 euro pe meci, minus cheltuieli. “Eu aș arbitra și pe gratis, pentru că iubesc arbitrajul”, este pledoaria centralului care nu vorbește niciodată la telefon în ziua meciului: “Este o risipă de energie!”.
Acest Data parcă s-a teleportat în fotbalul nostru cu klingonieni, din altă civilizație. Dintr-o lume în care a zâmbi, a te certa cu cineva sau a sta la taclale la telefon înseamnă pierdere de timp. O lume disciplinată ca la cazarmă. Aici, în lumea klingonienilor, Data recunoaște că se miră când fotbaliștii refuză să trișeze și nu cad atunci când simt om lângă ei. “Este o atitudine ne-românească.” A fi român înseamnă uneori... și a fi klingonian!

EPAVĂ ÎN DERIVĂ

Sursă foto: www.rapidisti.ro

Rapid este o epavă în derivă. Dani Coman a fost primul care a părăsit corabia. Nae Manea joacă rolul căpitanului, care rămână pe nava care se scufundă. El şi orchestra, în acest caz suporterii.
Bogații au fugit cu bărcile de salvare. Conducătorii şi-au dat demisia, au zis-o şi la televizor. Doar că nu s-au înţeles între ei, ca nişte martori mincinoşi. Unii spun că ei da, alţii spun că ei nu.
Căpitanul George Copos a abandanonat colosul de oțel care se scufundă și a fugit cu velierul pe Marea Neagră. Mircea Sandu strigă la el: "Vinde un hotel ca să salvezi echipa!” Și amenință că Rapid poate ajunge în Liga a doua, dacă nu își plătește restanțele financiare față de jucătorii care n-au văzut un leu din vară. Ignorant, patronul care a uitat că este patron vorbește despre barca pe valuri și despre focul genovez. „Echipa asta este doar a noastră și a fanilor”, spune Costin Lazar posesiv, dar parcă și mândru de suferința sa. "Noi cui rămânem?", întreabă și Maftei. Dacă n-am ști povestea, am zice că întrebarea lui retorică este un pic cam teatrală.
Dar este un teatru prost, o poveste pe care o știm deja. Am văzut și noi filmul „Titanic”, cu șmecherii care își asigură contra cost un loc în bărcile de salvare prea puține și cu bravii care refuză să părăseasca gigantul care se scufundă. Nu ar vrea să ajungă la fund odată cu el. Dar poate ei sunt cei mai realiști. Nu prea au de ales.
Dar când uriașul de fier se scufundă, se aude, în mod bizar... „glasul roților de tren”. Există acel clișeu vechi, aruncat la fiecare înfrângere: „Rapidul a deraiat”. Dacă la înfrângere deraiază, la retrogradare sau mai rău, la desființare, ce mai putem spune? Că a ajuns o epava în derivă? Dar și asta am mai auzit.
„Inima ce-n piept ne bate, la nevoie e un tun”, spune imnul Rapidului. Cred ca acum e nevoie de artileria grea pentru salvarea Giulestiului.

NU VĂ SUPĂRAŢI, AVEŢI UN FOC?

Sursă foto: www.rapidisti.ro

Rapidiştii au decis să dea chibrituri fumătorilor care vin la derby-ul cu Steaua, pentru a evita Bricheta Reloaded. Dar nu s-au gândit că ţigările se pot aprinde şi cu... petarde! De altfel, o întreagă tribună poate fi aprinsă cu o petardă. Una de genul celei aruncate de stelişti spre tribuna oficilă la derby.
A fost momentul în care în Giuleşti a început războiul atomic. Era abia minutul 5. “Primatele au intrat pe stadion. Mai rămâne să vedem o bazuka aici”, spun comentatorii în stare de şoc, în timp ce Dumitru Dragomir, undeva pe un hol, vorbeşte despre evacuarea fanilor Stelei cu preşedintele Rapidului, Constantin Toma.
“Nu se întâmplă nimic, doar nu cade stadionul peste noi!”, încerca Dorinel Munteanu să detensioneze atmosfera înainte de atomicul Rapid – Steaua. Dar dacă o să cadă, Dorinele? vine firesc întrebarea... Meciul abia a început şi arena tremură de parcă ar fi cutremur. Zapata zicea şi el că ştie ce înseamnă un derby în România. Acum priveşte cu ochii cât cepele spre tribunele care fumegă.
Aici în Giuleşti nu se poate juca fotbal! Aici oamenii arunca scaune pe gazon, îi bombardează pe arbitri cu brichete şi îşi aprind ţigările de la torţe şi petarde! Am văzut în desene animate că se poate şi cu tunul!
PS: În minutul 21, arbitrul Alexandru Tudor a cerut înlocuirea mingii. Fotbaliştii o spărseseră. Asta n-am mai văzut. Nu vă lăsaţi impresionaţi, n-a fost un derby chiar aşa încrâncenat. Pentru că la Steaua nu joacă Charisteas şi Valderrama, ci Kapetanos şi Zapata. La Rapid nu joacă Eto’o şi Ronaldinho, ci doar Boya şi Spadacio.

DE CE SE BUCURĂ ÎNVINŞII...

De când s-a retras Michael Schumacher, nu m-am mai uitat la Formula 1, decât... din greşeală. Am urmărit rezultatele, am tot încercat să ţin cu cineva, dar n-am mai putut. Şi nu pot să mă uit la TVR doar ca să aflu că Mickey Alexandrescu a făcut baie în piscina lui Schumi sau s-a fotografiat cu Raikkonen, doar că finlandezul nu ştie şi nici nu va şti niciodată... 

M-am uitat doar la ultima cursă... Ce eroare, ce gust amar! După ce Massa a trecut linia de sosire, cei doi comentatori urlau ca apucaţii: "Şi Massa e campion mondial! Ce lovitură de teatru aici la Interlagos, cursa s-a decis pe ultima sută de metri, Hamilton a pierdut titlul!". Atunci de ce Dumnezeu se bucură iubita lui Hamilton, despre care cei doi au spus toată cursa că este braziliancă (ea săraca... e americancă get beget, bruneta de la Pussycat Dolls)? Sau de ce fratele lui Hamilton, despre care am aflat că are acelaşi tată, dar nu şi aceeaşi mamă cu pilotul, ţopăie plângând şi râzând? Şi de ce mecanicii de la McLaren aleargă ca nişte nebuni, în toate direcţiile, şi se îmbrăţişează felicitându-se? Poate aşa fac ei la supărare, când pierd titluri mondiale? Neah! Wrong answer! Hamilton era campion mondial. 

"Oops, am ratat un pilot! Hamilton era pe 5, nu pe 6, cum am crezut noi. A fost învălmăşeală mare, nici grafica nu ne-a prea ajutat", este scuza lui Mickey şi a lui Kichi Richi. Oops! Aţi ratat momentul în care s-a decis campionul mondial! Nu asta aţi aşteptat tot sezonul?...

Oricum, la Formula 1 de la TVR afli totul. Mai puţin numele campionului mondial...